[ Pobierz całość w formacie PDF ]
.Imaginaţia (imaginativa) este o facultate iraţională, pusă în mişcare de un imaginabil.20 încît unite să rătnînă necontopite şi intacte, ca elemente aşezate alături (lb.lat.).21 însă faptul că este unit [cu trupul] îl arată comunitatea de simţire (lb.lat.).22 v.nota 3 de la p.16.DE LA CAPADOCffiNI LA TEODORTr WImaginabilul (phantaston, hoc est imaginabile) este ceea ce cade sub incidenţa imaginaţiei.Dar se pot naşte şi imagini cărora nu le corespunde nici un obiect, adică nici un imaginabil; o asemenea imagine se numeşte fantasmă (phantasma).Nemesius discută apoi clasificarea stoică cvadripartită în phan-tasia, phantaston, phantasticon şi phantasma, însă conchide că aici nu este vorba decît de deosebiri verbale.Dimpotrivă, se arată sigur că instrumentele imaginaţiei sînt ventriculele anterioare ale creierului, spiritele animale care se află aici şi cele cinci simţuri, pe care le descrie amănunţit.Memoria este facultatea de a păstra şi reproduce amintirile.Redarea, după o perioadă de uitare, se numeşte reminiscenţă (rememoratio).Putem numi la fel, împreună cu Platon, şi descoperirea oricărei cunoştinţe potrivite ca natură cu intelectul.O certitudine universală, de pildă, precum cea a existenţei lui Dumnezeu poate fi socotită reminiscenţă a unei idei (rememorationem ideae), aşa cum face Platon.Sediul acestei facultăţi este ventriculul median al creierului, aşa cum reiese din faptul că orice leziune a acestui ventricul duce la o lezare a memoriei.Rămîne facultatea cognitivă a sufletului.Ca şi Aristotel, Nemesius deo-.sebeşte în suflet o parte raţională şi o parte iraţională.După spusele unor filozofi, între care şi Platon, intelectul se adaugă sufletului, astfel încît omul s-ar compune din trei elemente: trupul, sufletul şi intelectul.Apolinarie, episcop al Laodiceii (f pe la 392), a acceptat şi el această împărţire tripartită a omului în intelect (nous = pneuma), suflet (psyche) şi trup (soma), pentru a interpreta un text din Sfîntul Pavel (/ Tes.5, 23).Aristotel, pe care Nemesius îl interpretează după Alexandru din Afrodisias, considera că în om intelectul este virtual în mod natural, dar adăuga că trece în act numai datorită unei influenţe din afară; în această doctrină, intelectul nu este un complement necesar al esenţei umane înseşi, ci numai al cunoaşterii lucrurilor; ar exista deci foarte puţini oameni, ba chiar numai filozofii, care să aibă intelect.în ce-1 priveşte, Nemesius preferă să rămînă la Platon: dacă omul este în esenţă un suflet care se foloseşte de un trup, sufletul trebuie să fie înzestrat în mod natural cu cunoaştere intelectuală: pe scurt, sufletul însuşi este intelect.Din acelaşi motiv, partea iraţională a sufletului nu trebuie considerată un suflet aparte; ea nu este decît o facultate a lui: partem et virtute m23, care cuprinde, la rîndul ei, două părţi: cea care se supune raţiunii şi cea care nu i se supune.Partea iraţională care ascultă de raţiune se subdivide în apetitivă (deside-rabilis) şi irascibilă (irascibilis).Ea este sediul pasiunilor.în general, pasiunea este o schimbare impusă din afară celui care o suportă (pasiune = a îndura).Trupul nostru este neîncetat locul unor asemenea schimbări, pe care le suportăm, dar pe care nu le numim pasiuni decît atunci cînd sînt îndeajuns de importante pentru a fi percepute de simţuri.în sens strict, pasiunea este23 o parte şi o calitate (lb.lat.).-.,,■ •7U PĂRINŢII GRECI ŞI FILOZOFIA ii"deci o modificare perceptibilă a corpului, produsă de prezenţa unui element bun sau a unuia rău.Pasiunile apetitive fundamentale sînt plăcerile şi durerile.Ca şi Epicur, Nemesius împarte plăcerile în naturale şi necesare; naturale dar non-necesare; nici naturale şi nici necesare.Deasupra acestor pasiuni animale, se află plăcerile pur spirituale, care ar trebui numite mai degrabă bucurii decît plăceri, căci plăcerea este o pasiune, iar bucuria o acţiune.Cît priveşte durerile şi afecţiunile, cum ar fi mînia sau teama, ele nu sînt decît pasiuni animale, în sensul strict al cuvîntului [ Pobierz całość w formacie PDF ]
zanotowane.pl doc.pisz.pl pdf.pisz.pl matkasanepid.xlx.pl
.Imaginaţia (imaginativa) este o facultate iraţională, pusă în mişcare de un imaginabil.20 încît unite să rătnînă necontopite şi intacte, ca elemente aşezate alături (lb.lat.).21 însă faptul că este unit [cu trupul] îl arată comunitatea de simţire (lb.lat.).22 v.nota 3 de la p.16.DE LA CAPADOCffiNI LA TEODORTr WImaginabilul (phantaston, hoc est imaginabile) este ceea ce cade sub incidenţa imaginaţiei.Dar se pot naşte şi imagini cărora nu le corespunde nici un obiect, adică nici un imaginabil; o asemenea imagine se numeşte fantasmă (phantasma).Nemesius discută apoi clasificarea stoică cvadripartită în phan-tasia, phantaston, phantasticon şi phantasma, însă conchide că aici nu este vorba decît de deosebiri verbale.Dimpotrivă, se arată sigur că instrumentele imaginaţiei sînt ventriculele anterioare ale creierului, spiritele animale care se află aici şi cele cinci simţuri, pe care le descrie amănunţit.Memoria este facultatea de a păstra şi reproduce amintirile.Redarea, după o perioadă de uitare, se numeşte reminiscenţă (rememoratio).Putem numi la fel, împreună cu Platon, şi descoperirea oricărei cunoştinţe potrivite ca natură cu intelectul.O certitudine universală, de pildă, precum cea a existenţei lui Dumnezeu poate fi socotită reminiscenţă a unei idei (rememorationem ideae), aşa cum face Platon.Sediul acestei facultăţi este ventriculul median al creierului, aşa cum reiese din faptul că orice leziune a acestui ventricul duce la o lezare a memoriei.Rămîne facultatea cognitivă a sufletului.Ca şi Aristotel, Nemesius deo-.sebeşte în suflet o parte raţională şi o parte iraţională.După spusele unor filozofi, între care şi Platon, intelectul se adaugă sufletului, astfel încît omul s-ar compune din trei elemente: trupul, sufletul şi intelectul.Apolinarie, episcop al Laodiceii (f pe la 392), a acceptat şi el această împărţire tripartită a omului în intelect (nous = pneuma), suflet (psyche) şi trup (soma), pentru a interpreta un text din Sfîntul Pavel (/ Tes.5, 23).Aristotel, pe care Nemesius îl interpretează după Alexandru din Afrodisias, considera că în om intelectul este virtual în mod natural, dar adăuga că trece în act numai datorită unei influenţe din afară; în această doctrină, intelectul nu este un complement necesar al esenţei umane înseşi, ci numai al cunoaşterii lucrurilor; ar exista deci foarte puţini oameni, ba chiar numai filozofii, care să aibă intelect.în ce-1 priveşte, Nemesius preferă să rămînă la Platon: dacă omul este în esenţă un suflet care se foloseşte de un trup, sufletul trebuie să fie înzestrat în mod natural cu cunoaştere intelectuală: pe scurt, sufletul însuşi este intelect.Din acelaşi motiv, partea iraţională a sufletului nu trebuie considerată un suflet aparte; ea nu este decît o facultate a lui: partem et virtute m23, care cuprinde, la rîndul ei, două părţi: cea care se supune raţiunii şi cea care nu i se supune.Partea iraţională care ascultă de raţiune se subdivide în apetitivă (deside-rabilis) şi irascibilă (irascibilis).Ea este sediul pasiunilor.în general, pasiunea este o schimbare impusă din afară celui care o suportă (pasiune = a îndura).Trupul nostru este neîncetat locul unor asemenea schimbări, pe care le suportăm, dar pe care nu le numim pasiuni decît atunci cînd sînt îndeajuns de importante pentru a fi percepute de simţuri.în sens strict, pasiunea este23 o parte şi o calitate (lb.lat.).-.,,■ •7U PĂRINŢII GRECI ŞI FILOZOFIA ii"deci o modificare perceptibilă a corpului, produsă de prezenţa unui element bun sau a unuia rău.Pasiunile apetitive fundamentale sînt plăcerile şi durerile.Ca şi Epicur, Nemesius împarte plăcerile în naturale şi necesare; naturale dar non-necesare; nici naturale şi nici necesare.Deasupra acestor pasiuni animale, se află plăcerile pur spirituale, care ar trebui numite mai degrabă bucurii decît plăceri, căci plăcerea este o pasiune, iar bucuria o acţiune.Cît priveşte durerile şi afecţiunile, cum ar fi mînia sau teama, ele nu sînt decît pasiuni animale, în sensul strict al cuvîntului [ Pobierz całość w formacie PDF ]